Ahmed și Yasmin se cunoscuseră într-un moment în care diferențele materiale păreau lipsite de importanță. El aprecia seriozitatea, modestia și bunătatea femeii, în timp ce ea vedea în el un bărbat echilibrat, muncitor și atent. Căsătoria lor fusese rezultatul unei alegeri sincere, însă familia lui Ahmed nu împărtășise niciodată același entuziasm.
Încă din perioada logodnei, mama lui Ahmed considera că fiul său merita o soție provenită dintr-o familie mai bogată, cu relații influente și cu o poziție socială asemănătoare celei pe care o construise familia lor în decursul anilor. Din punctul ei de vedere, Yasmin reprezenta o alegere care cobora prestigiul familiei.
Un șir nesfârșit de umilințe
În fiecare sărbătoare, aniversare sau reuniune, Yasmin era prima care ajungea și ultima care pleca. Era responsabilă de organizare, gătit, servire și curățenie, în timp ce ceilalți se bucurau de confortul invitaților. Rareori era invitată să stea la masă înainte ca toate sarcinile să fie încheiate.
Criticile deveniseră aproape ritualice. Mâncarea era prea condimentată sau prea fadă. Rochia era prea simplă sau prea elegantă. Zâmbetul era prea timid sau prea reținut. Nimic nu părea să poată satisface standardele impuse de Hajja Fayza.
În ciuda tuturor acestor lucruri, Yasmin continua să creadă că răbdarea și respectul aveau să schimbe, într-o zi, atitudinea familiei.
Evenimentul principal
O zi începută înainte de răsărit
În dimineața reuniunii, Yasmin era deja în bucătărie înainte ca orașul să se trezească. Ore întregi pregătise feluri tradiționale, deserturi și băuturi pentru cei aproape patruzeci de invitați. Munca era continuă, iar fiecare preparat trebuia verificat, gustat și aranjat impecabil.
