Anunț publicitar

Anunț publicitar

În noaptea de douăzeci și trei martie 2024, l-am visat pe Sfântul Nectarie. Nu știam cine e. În vis, era înalt, cu barbă albă, și mi-a spus: “Du-te la Mănăstirea Agapia. Acolo vei afla cine ești.” M-am trezit transpirat, cu numele pe buze. Am căutat pe Google. Sfântul Nectarie e un sfânt grec, canonizat în 1961. Nu aveam nicio legătură cu el.

Dar visul m-a obsedat. Două săptămâni mai târziu, am mers la Agapia. E o mănăstire veche, din secolul al XVII-lea, în inima Moldovei. Am ajuns acolo fără plan, fără rezervare, doar cu numele sfântului în minte.

Am intrat în biserică. Era slujbă. M-am așezat în spate. Și am văzut, pe perete, o icoană. Sfântul Nectarie. Identic cu cel din vis. Aceeași barbă, aceeași privire. Am rămas fără cuvinte.

După slujbă, am vorbit cu stareța. I-am spus visul. Ea m-a privit ciudat. “Aici a fost un călugăr, acum o sută de ani, care a visat și el Sfântul Nectarie. A scris o carte despre asta. Cartea e în arhivă. Vrei să o vezi?”

Am văzut cartea. Scrisă de mână, în limba română veche. Și în ea, o mențiune. “Călugărul Vasile, venit din satul Bălăbănești, județul Galați.” Străbunicul meu. Vasile. Din Bălăbănești. Nu știam că a fost călugăr. Familia mea a spus mereu că a “plecat în Rusia și nu s-a mai întors”. De fapt, a venit la Agapia și a devenit călugăr.

Am căutat în arhiva mănăstirii. Am găsit mai multe documente. Scrisori ale lui Vasile către familie, pe care nimeni nu le-a citit. O fotografie din 1920, unde apare alături de alți călugări. Și mormântul lui, în cimitirul mănăstirii, neîngrijit, uitat.

Am stat la mormântul lui o oră. Străbunicul meu. Călugăr. Visător de sfinți. Am plecat cu o parte din identitatea mea recuperată. Și cu certitudinea că unele vise nu sunt doar vise. Sunt mesaje.

Anunț publicitar

⬇️⬇️Apasă mai jos pentru rețeta completă⬇️⬇️
Anunț publicitar

Leave a Comment