Gheorghe Popescu, în vârstă de șaizeci și șapte de ani, din Baia Mare, avea diabet de tip 2 de cincisprezece ani. Insulină de două ori pe zi. Picioarele amorțite. Vederea îi scădea. A refuzat dializa. A mers la o bătrână din Maramureș. Ceaiuri, tincturi, post negru. Șase luni mai târziu: glicemia normală. A renunțat la insulină. Endocrinologul a cerut rețeta. Povestea pe blog.

Gheorghe a fost diagnosticat cu diabet la cincizeci de ani. “Eram supraponderal. Mâncam mult pâine, dulciuri, grăsimi.” A început cu pastile. Apoi, insulină. “La șaizeci de ani, eram dependent de insulină. Două injecții pe zi. Picioarele îmi erau amorțite. Nu mai simțeam talpa. Vederea îmi scădea. Vedeam pete negre.”

Medicii i-au spus: “Gheorghe, rinichii dumneavoastră funcționează la treizeci la sută. Veți face dializă în doi ani.” A refuzat. “Nu vreau să fiu legat de o mașină. Am văzut cum au murit vecinii mei pe dializă.”