Nu am avut o copilărie ușoară. Nu am avut lux, nici jucării scumpe, nici haine noi ca ceilalți copii. Dar am avut ceva ce nu poate fi cumpărat cu niciun ban din lume: pe ea.

Bunica noastră.

Ea nu a fost doar bunică. A fost mamă, tată, sprijin, protecție și casă în același timp.

Îmi amintesc diminețile în care se trezea prima, mult înaintea noastră. Îi vedeam mâinile obosite, dar nu s-a plâns niciodată. Făcea cafeaua slabă pentru ea și ceva simplu pentru noi, chiar dacă uneori nu era destul.

„Important e să nu vă culcați flămânzi”, spunea mereu zâmbind.