O nouă viață în Balachadi

Jam Sahib a ordonat imediat să fie aduse mâncare, apă curată și medici. Dar nu s-a oprit acolo. În loc să-i înghesuie în barăci sau tabere improvizate, a luat o decizie care i-a șocat până și pe apropiații lui: a construit pentru ei un adevărat sat, numit Balachadi. Acolo, copiii aveau case curate, paturi adevărate și, cel mai important, siguranță.

Maria își amintea mai târziu că în prima noapte n-a putut dormi. Nu din cauza fricii, ci din cauza liniștii. Pentru prima dată, nu se mai auzeau țipete, nu mai erau soldați, nu mai era foame. Fratele ei adormise ținând în brațe o bucată de pâine, de teamă că dimineața va dispărea. Dar dimineața, pâinea era tot acolo, și era încă una lângă ea.

Renașterea speranței

Cu timpul, copiii au început să râdă din nou. Au învățat cuvinte în limba locală, au jucat fotbal pe nisip și au alergat prin curți. Au sărbătorit Crăciunul și Diwali împreună. Iar maharajahul venea des să-i viziteze, nu ca un conducător, ci ca un tată. Copiii îl numeau „Bapu”, adică „tată”, și el îi trata exact așa. Le aducea dulciuri, îi întreba dacă merg la școală și asculta poveștile lor.