Sora ei, Talia, fusese mereu opusul ei. Impulsivă, dependentă de sprijin extern și convinsă că viața îi datorează confort. Pentru părinți, Talia era cea care avea nevoie de ajutor. Pentru Maris, ea era cea care primea fără să ofere înapoi.
Cumpărarea casei fusese un act de independență. O delimitare clară. Un mesaj tăcut că viața ei nu mai era negociabilă. Dar acel mesaj nu fusese niciodată acceptat.
