## Umilința și lipsa de susținere

Într-o seară, în timp ce îl alăptam pe Vihaan, Raghav s-a întors cu o încruntare. Căzând pe canapea, a spus rece: „Tanvi, miroși acru. Dormi în sufragerie în seara asta. Nu menționa asta nimănui.” Cuvintele lui m-au rănit profund. Am încercat să-i explic că tocmai am avut un copil și că hormonii mei sunt instabili, dar el m-a respins, spunând că nu vrea să se confrunte cu această situație.

Mama mea, Sarita, mi-a observat oboseala și a încercat să mă încurajeze, spunându-mi că bărbații rareori înțeleg prin ce trec femeile după naștere. Am îndurat în tăcere, dar insultele lui Raghav au continuat. Odată, în fața prietenilor, el a glumit crud despre mine, iar eu mi-am mușcat durerea pentru binele fiului meu.

## Regăsirea demnității

După o ceartă dură, am decis să nu mai suport umilințele. Am deschis un sertar în care păstrasem scrisori pe care Raghav le-a scris în timpul curtării noastre, pline de promisiuni. Le-am copiat și le-am legat într-o carte mică, adăugându-mi propria scrisoare despre durerea și sacrificiile mele. Am inclus și un clip înregistrat în timpul nașterii, în care mă zbăteam de durere, rugându-l să fie alături de mine.