Mărturia unui copil

— Spune-le ce ai văzut, iubita mea.

Fetița a înghițit în sec.

— Unchiul Andrei i-a dat lui Vlad un plic mare.

În sală s-au auzit murmure.

— Și ce au spus? am întrebat blând.

Sofia s-a gândit câteva secunde.

— Unchiul a zis: „După nuntă, nu mai are cum să afle de apartament.”

Mama mea s-a ridicat brusc în picioare, iar Andrei a devenit alb la față. Vlad a încercat să intervină.

— Asta este absurd.

Dar acum atenția tuturor era asupra lor.

Descoperirea adevărului

— Continuă, Sofia, am spus.

— Și apoi Vlad a zis: „După ce semnează actele, totul va fi rezolvat.”

Inima îmi bătea atât de tare încât îmi auzeam pulsul în urechi. Cu două luni înainte de nuntă, tatăl meu îmi lăsase moștenire un apartament valoros în București. Singurii care știau toate detaliile erau eu și fratele meu. Sau cel puțin asta credeam.

Am scos telefonul.

— Acum trei săptămâni, am primit un mesaj anonim.

L-am proiectat pe ecranul mare pregătit pentru fotografiile de la nuntă. Mesajul spunea: „Verifică documentele pe care te grăbește să le semnezi.”

Mulțimea a început să murmure și mai tare.

Confruntarea finală

— Nu am vrut să cred. Mi-am spus că este o răutate.

M-am uitat direct la Vlad.

— Așa că am verificat.

Fața lui s-a întunecat.

— Ce ai verificat?

— Contractele pe care insistai să le semnez după nuntă.

Andrei și-a coborât privirea.

— Și am descoperit că exista o procură pregătită în avans.

Acum nimeni nu mai respira.

— O procură prin care Vlad primea dreptul să administreze și să vândă apartamentul moștenit de la tatăl meu.

O femeie de la una dintre mese și-a dus mâna la gură. Mama mea a început să plângă.

— Nu este adevărat! a strigat Vlad.

— Ba este.

Am ridicat un dosar.

— Avocatul meu este aici.

Din spatele sălii s-a ridicat un bărbat în costum.

— Documentele au fost verificate legal, a spus el calm. Există dovezi că au fost pregătite fără informarea completă a doamnei.

Andrei s-a prăbușit pe un scaun. Totul ieșea la iveală.