În acest interval, realitatea economică a devenit la fel de apăsătoare ca și cea medicală. Lipsa resurselor financiare și imposibilitatea de a lucra au creat o dependență forțată de un mediu familial care demonstrase deja lipsă de sprijin. Această combinație a generat un sentiment profund de abandon.
Pe măsură ce starea fizică se deteriora, a apărut și o claritate mentală dureroasă. Situația nu mai era percepută ca un accident nefericit, ci ca rezultatul unei serii de alegeri conștiente ale celor din jur. Această conștientizare a marcat începutul unei transformări interioare.
