Căutarea adevărului

În acea noapte, Mara nu a putut dormi. Fotografia stătea pe noptiera pensiunii unde era cazată. De fiecare dată când ridica privirea, avea impresia că Sofia o urmărește. Era absurd. Și totuși, sentimentul nu dispărea.

A doua zi a început să caute informații. A răsfoit registre vechi, articole prăfuite și documente uitate. Numele Sofiei apărea peste tot. Dar povestea ei se oprea brusc într-o zi de primăvară, cu douăzeci și cinci de ani în urmă.

„Copil dispărut. Căutările continuă.”

Niciun răspuns. Nicio concluzie. Nimic.

Cu cât citea mai mult, cu atât misterul devenea mai adânc.

Conacul abandonat

Apoi a găsit un detaliu care i-a atras atenția. În săptămâna dinaintea dispariției, Sofia fusese văzută intrând în conacul abandonat de la marginea pădurii. Localnicii evitau acel loc. Spuneau că este blestemat.

Mara nu credea în blesteme. Credea în adevăr. Așa că a pornit spre conac. Cerul era cenușiu. Vântul răscolea frunzele moarte. Clădirea apărea printre copaci asemenea unei umbre uriașe. Feroneriile sparte semănau cu niște ochi goi care priveau spre lume.