## Inimioarele roșii

Într-o dimineață, după o noapte grea de chimioterapie, m-am trezit și am văzut soarele intrând pe geam. Am luat un marker roșu pe care îl adusese mama și am început să desenez inimi pe geam. Micuțe, una lângă alta. Mama m-a întrebat: “Andrei, ce faci?” Iar eu i-am spus: “Fiecare inimă e un om care se roagă pentru mine. Când voi avea 100 de inimi, voi fi vindecat.”

Asistentele au văzut. Au plâns. Au început să aducă inimi de hârtie roșie și să le lipească pe geam. Vizitatorii au făcut la fel. În 3 zile, tot geamul era acoperit de inimi roșii. Peste 500 de inimi. 500 de oameni care se rugau pentru mine.

## Speranța învinge

Astăzi, după 6 luni de tratament, analizele arată remisiune. Doctorul oncolog, Dr. Elena Vasile, a intrat în salon cu un zâmbet. “Andrei, ai învins”, a spus. Am privit geamul cu inimi roșii. Am numărat. Erau 247. Am mai desenat una. A 248-a. Pentru mama. Pentru că ea a fost prima inimă care a bătut pentru mine.

“Nu am învins singur”, spune Andrei. “Am învins pentru că 248 de inimi au bătut alături de a mea. Și asta e mai puternic decât orice chimioterapie.”

Mama, Maria Popescu, confirmă: “Andrei mi-a învățat ce înseamnă speranța. El a desenat inimi pe geam. Eu doar am stat lângă el. Copilul meu de 7 ani a devenit învățătorul meu.”

Povestea lui Andrei nu e doar despre leucemie. E despre puterea unei comunități de inimi roșii.

#Speranta #InimiRosii #Leucemie #SpitalulDeCopii #Bucuresti #Andrei #Curaj

Postări similare:

Milionarul s-a întors acasă cu două ore mai devreme. Am mers spre altar cu buza spartă și voalul rupt. Logodnicul meu a zâmbit batjocoritor către cavalerii lui de onoare și a spus tare: Prăjitură italiană cu mere Puterea inimioarelor roșii: O poveste de speranță și curaj – Andrei Popescu, 7 ani, luptătorul din Spitalul de Copii București „Uneori, oamenii care suportă cea mai grea durere sunt cei care cer cel mai puțin.” Arta care nu a fost văzută 💔 Băiatul care și-a vândut prânzul – Povestea completă „Tată, te rog, nu intra așa… Mă faci de râs la colegi. Toți ceilalți părinți sunt la costum…”