Primele semne au fost subtile. Emiliano a început să refuze anumite alimente, în special cele pregătite de Daniela. Apoi au urmat nopțile agitate, țipetele și episoadele de panică. Medicii au fost consultați, analizele au fost făcute, iar rezultatele nu au indicat nicio problemă fizică clară.
În lipsa unei explicații medicale, comportamentul copilului a fost încadrat în sfera psihologică. Trauma, anxietatea și dificultatea de a accepta noua structură familială au devenit explicațiile dominante. Rodrigo, obosit și copleșit, a ales să creadă în această versiune, deoarece era cea mai ușor de gestionat.
Cu toate acestea, manifestările lui Emiliano au devenit din ce în ce mai intense. Durerea pe care o descria nu era vagă, ci concretă, viscerală, aproape imposibil de ignorat. În același timp, reacțiile Danielei erau impecabile, dar lipsite de autenticitate. Grija ei părea corectă, dar mecanică, ca un rol jucat prea bine pentru a fi real.
