Andrei Popescu locuia împreună cu soția sa, Ana Popescu, într-o casă de familie dintr-o zonă suburbană a Clujului. Relația lor, inițial stabilă, fusese pusă la încercare de intervențiile constante ale mamei lui Andrei, Elena Popescu, o femeie autoritară, cu o viziune rigidă asupra rolurilor familiale și a ierarhiei din interiorul gospodăriei. Din perspectiva acesteia, independența Anei era percepută ca o amenințare, iar atitudinea ei era interpretată ca lipsă de supunere față de tradițiile familiale.

Nașterea copilului, Matei, ar fi trebuit să marcheze o perioadă de armonie. În realitate, a devenit punctul de amplificare al tensiunilor existente. Ana, aflată într-o stare fizică vulnerabilă după naștere, se confrunta cu oboseală extremă și recuperare dificilă, în timp ce în casă se instalase un climat de control și presiune psihologică exercitat de Elena și susținut, indirect, de sora mai mică a lui Andrei, Cristina.