„E totul bine, David!” spunea ea în fiecare zi, cu glasul ei melodios, care încerca să ascundă frica. „Astăzi vom juca ceva special!” Dar, în interiorul ei, o frică profundă își făcea loc, temându-se de fiecare dată că poate fi ultima oară când îl vede. Curajul ei strălucea, chiar și prin cea mai întunecată negru, dar era tot timpul o luptă.

O zi care schimbă totul

La ușa spitalului, inima îi bătea cu putere. Auzind ecoul pașilor ei pe holuri, era un memento constant al bătăliei pe care o duceau zilnic. „Bună dimineața, Ana!” o salută asistenta, cu un zâmbet blând. „Ești pregătită să-l vezi pe David?” Ana înclină din cap, dar inima îi bătea mai tare. Vocea asistentei suna atât de liniștitoare, dar în același timp, adâncea teama de a nu-l găsi pe David ca de obicei.

A intrat în cameră și s-a oprit brusc. David stătea pe pat, cu ochii închiși, dar zâmbetul lui era vizibil pe chip. O umbră de tristețe s-a lăsat peste buzele ei. „David!” strigă ea, alergând spre el. Dar totul s-a transformat într-un coșmar. În acea zi, medicii îi dăduseră vestea pe care Ana nu voise niciodată să o audă. Lupta lui David era pe cale să devină și mai grea. Tratamentele nu dădeau roade, iar opțiunile deveneau din ce în ce mai puține.

Lupta continuă

„Ana, mi-e frică,” a murmurat David, ochii lui luminați cu nesiguranță. Ana a îngenuncheat lângă patul lui, cu mâinile ei mici înfășurate în jurul celor ale lui. „O să fiu aici pentru tine, mereu,” a promis ea, dar în suflet simțea că promisiunile acestea erau din ce în ce mai greu de îndeplinit.