În ultimele luni, comportamentul Ioanei devenise și mai ciudat. Primea apeluri scurte pe care le încheia imediat. Ieșea din casă fără explicații clare și revenea după câteva ore, aparent epuizată. Atunci când era întrebată unde fusese, răspundea vag că avusese nevoie să meargă până la un atelier unde cineva îi repara o lampă veche moștenită de la mama ei.

Andrei nu văzuse niciodată acea lampă.

Evenimentul principal

Întoarcerea cu două zile mai devreme a reprezentat momentul în care toate suspiciunile au început să capete o formă concretă. Apartamentul era impecabil, însă prea liniștit. Două pahare lăsate pe măsuță sugerau că cineva fusese acolo de curând. Patul păstra urmele unei prezențe recente, dar dormitorul era complet gol.

Telefonul cu Ioana a transformat neliniștea într-o teamă autentică. Ea descria cu precizie un dormitor care semăna cu al lor, însă fiecare detaliu era diferit. Dulapul, perdelele, veioza și chiar mirosul încăperii aparțineau unei copii aproape perfecte, ca și cum cineva încercase să reproducă locuința lor doar din amintiri incomplete.

Cea mai tulburătoare afirmație rămânea însă aceea că lângă ea se afla chiar Andrei. Ea era convinsă că soțul dormea în acel pat și îi simțea mâna atingând pătura. În realitate, Andrei se afla singur în apartamentul lor.

Lovitura auzită dinspre camera de oaspeți a schimbat complet direcția investigației. Încăperea era aparent goală, însă sub covorul gros exista o trapă metalică pe care niciunul dintre ei nu o observase vreodată. Podeaua fusese modificată cu ani în urmă, în timpul renovării apartamentului.

Sub trapă se afla un spațiu tehnic abandonat, rămas din vechea structură a clădirii. Pereții erau acoperiți de cabluri scoase din uz, iar într-un colț se afla o ușă metalică nouă, fără clanță pe exterior.

În interior, Andrei a găsit ceea ce părea imposibil.

Camera reproducea aproape perfect dormitorul lor din urmă cu opt ani. Mobilierul avea alte nuanțe, însă poziția obiectelor era identică. Fotografiile de familie fuseseră copiate. Până și rama oglinzii era aceeași, doar că mai veche. În sertarele noptierei existau copii ale scrisorilor pe care Ioana le primise în perioada logodnei.

Totul fusese construit cu o obsesie aproape clinică.

Dezvoltare

În următoarele zile, Andrei a început să cerceteze istoricul apartamentului. Proprietarul anterior murise cu mulți ani în urmă, iar renovarea fusese coordonată de o firmă care între timp dispăruse. Singurul nume care apărea constant în documente era al unui inginer electrician specializat în sisteme de supraveghere și amenajări ascunse.